Criza lecturii în rândul adolescenţilor
Charles W. Eliot spunea:"Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni, sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori." Odată cu trecerea anilor numărul persoanelor care citesc s-a redus. Nu ştiu ce categorie de persoane mai citesc astazi dar ştiu cine ar trebui să citească: toată lumea!!
De ce nu mai citesc tinerii? Unii ar spune că tehnologia avansată i-au facut să renunţe la acest gen de lectură. Poate internetul sau calculatorul să ofere acel sentiment plăcut, relaxant pe care îl oferă o carte bună?Cu siguranţă nu. Majoritatea cărţilor din biblioteci sunt păstrate "în viaţă" datorită şcolii. Sunt şi persoane care utilizează calculatorul şi pentru a se informa. Alte motive care îi fac pe tineri să nu mai citească: lipsa timpului, preţul cărţilor sau numărul prea mare de pagini. În loc să citescă cartea pentru a face un rezumat , preferă să caute pe internet şi să-l copie. Cu siguranţă acest lucru v-a duce la imposibilitatea copilului de a socializa, de a depăşi momentele dificile pe care le întâmpină când trebuie să se exprime oral.
În marea lor majoritate tinerii citesc reviste, ziare , poate şi articole de pe internet(dar mai rar) sau urmăresc emisiuni de televiziune.
"Lumea este plină de cărţi minunate pe care nimeni nu le citeşte."-Umberto Eco
O data cu declanşarea acestei "epidemii" tinerilor trebuie să li se impună anumite lucruri pentru ca acest fenomen al crizei de lectura să inceteze. Primul impuls al profesorilor ar fi acela de a impune elevilor sa citeasca ameninţîndu-i în schimb cu o notă mică. Astfel adolescenţii ajung sa citescă mai mult din obligaţie,foarte puţini fiind cei care ajung sa îndrăgească lectura.
Ce s-ar putea face ? O idee ar fi ca profesorii sau părinţii să-i determine pe adolescenţi să citească o anumită carte povestindu-le-o, oprindu-se însă la momentul culminant şi lăsându-i pe aceştia să descopere finalul.
O altă idee ar fi să-i determinăm pe elevi să citescă utilizând calculatorul dacă sunt pasionaţi de acesta sau să citească cartea dintr-o altă perspectivă. Pentru a fi mai explicită voi da un exemplu:acum câteva saptămâni am avut de citit Iliada de Homer şi de adus în atenţia colegilor rezumatul epopeii şi rolul pe care l-a avut aceasta în dezvoltarea limbii române. Datorită faptului că atât mie cât si celorlalte 3 colege cu care am colaborat ne place teatrul am hotărât să punem în scenă sfârşitul operei. Cu toţii ştim că opera lui Homer nu este foarte uşor de înţeles dar nici de citit. Nouă ne-a făcut plăcere să citim epopeea ştind că trebuie să facem ceva ce ne place şi anume să jucăm teatru. Chiar dacă am hotărât să punem în scenă sfârşitul operei, am fost nevoite să citim toată cartea pentru a le putea face colegilor un scurt rezumat a întâmplărilor petrecute pâna la momentul pe care noi l-am jucat. După prezentarea piesei, colegii au fost încântaţi şi nu îşi puteau imagina că o carte destul de greu de "digerat" poate fi citită cu o doză de plăcere atâta timp cât te gândeşti că după ce ai terminat-o de citit faci ceva care îţi place. De aceea noi vă îndemnăm să citiţi această carte dacă vă place acţiunea, dacă vă place istoria sau pur şi simplu dacă vă place să citiţi. Vă recomandăm această carte cu căldura şi sperăm că o veţi citi şi că veţi rămâne cu sentimentul ca nu aţi irosit în mod nefolositor acele ore de lectură.
Vă vom prezenta in continuare un alt tip de carte-jurnalul.
Cred că pe toţi ne pasionează aceasta artă a scrisului în jurnale. Fie ca îl începem de mici fie când suntem adolescenţi cu toţii avem un jurnal. Se spune ca jurnalul este prietenul cel mai bun al omului-un prieten care nu pune condiţii, un prieten care păstrează secretele. Impreună cu colega mea am avut ocazia să citim Jurnalul lui Mircea Eliade. A fost o plăcere deoarece am avut ocazia să-l cunoaştem pe Eliade din prisma omului de rând. Am avut ocazia să mergem cu el în diferite locuri , să cunoaştem anumiţi oameni. Am avut ocazia să descoperim cum au fost scrise unele cărţi, ca de exemplu Maitryi şi Nuntă în cer.
Următorul citat al lui Eliade nu mai are nevoie de prezentare şi cred că ar fi de prisos să mai argumentăm ceva din moment ce suntem de acord cu el:"Un jurnal intim sporeşte atenţia. Scriind, vezi mai clar lumea din jurul tău şi îi uiţi mai anevoie culorile.Şi apoi, câtă bucurie să poţi izola aceste secrete din care e alcătuită în bună parte viaţa oricărui om, ca să le poţi istovi toate înţelesurile, stăpânindu-le, memorizându-le!...Mi se pare că un jurnal e şi mai bine realizat(ca gen literar), şi mai instructiv( pe plan etic, psihologic, istoric) dacă autorul înregistrează, în curgerea orelor, anumite imagini, situaţii, gânduri, dacă,aşa cum scriam cu alt prilej, salvează, <îngheţându-le>,fragmente de timp concret..."
Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre viaţa lui Mircea Eliade nu ezitaţi să-i citiţi jurnalul. Este o carte plină de cuvinte minunate, de întâlniri nemaipomenite şi de privelişti deosebite. Cu siguranţă nu te vei plictisi citind această carte pentru că pe fiecare fila trebuie să întâlneşti ceva nou. Sperăm că v-am convins că merită citită.
Dragi colegi, nu ezitaţi să citiţi pentru că numai aşa vă veţi dezvolta modul de a gândi şi de a vă exprima.
